Creșterea plafonului de tuică scutită de accize în România
Pasionații de tuică pot să sărbătorească, deoarece recent au fost anunțate măsuri care sprijină micii producători și păstrarea tehnicilor tradiționale de distilare. Autoritățile române au decis să crească plafonul cantității de tuică care este scutită de accize. Începând din 2025, românii vor putea produce anual până la 150 de litri de tuică scutită de aceste taxe, spre deosebire de limita actuală de 50 de litri.
Această nouă reglementare are rolul de a susține tradiția românească de a produce băuturi alcoolice din fructe. O propunere legislativă recentă prevede ca anul viitor, de la 1 ianuarie, să fie implementată această creștere a plafonului cu 100 de litri pe an. În acest context, inițiatorii proiectului au declarat că limita actuală de 50 de litri era "mult prea mică" pentru a răspunde nevoilor sociale.
Conform Codului fiscal, scutirile de la accize se aplică alcoolului din fructe consumat de persoanele fizice, de membrii familiei acestora sau de oaspeți, atâta timp cât alcoolul este obținut din fructe cultivate în gospodărie și nu este destinat vânzării. Reglementările noi vor permite o producție mai mare de tuică, menținând în același timp regulile stricte existente.
Această prevedere legislativă are ca scop nu doar sprijinirea producătorilor locali, ci și încurajarea gospodăriilor să păstreze tradițiile străvechi, oferind totodată un suport economic. În multe regiuni ale României, tuica este o băutură tradițională fabricată de generații, folosind rețete transmise din tată în fiu.
Regiuni precum Maramureș, Ardeal și Muntenia sunt cunoscute pentru producția de tuică, iar multe familii depind de acest meșteșug pentru a-și asigura veniturile. România, având printre cele mai mari producții de prune la nivel global, este într-o poziție favorabilă pentru a beneficia de aceste noi reglementări. Exemple emblematice sunt tuica de Turt din Maramureș și tuica de Bistrița, care se bucură de o istorie de peste șase secole.
Prima mențiune documentată a tuicii datează din 1386, într-un document maghiar, sub numele de "cujka". De-a lungul anilor, satele românești au reușit să păstreze tradiția distilării tuicii în gospodării, o practică ce continuă să fie o sursă de mândrie culturală și continuitate.
