Exterminarea creștinilor în Nicomidia, sub porunca Împăratului Maximian

Împăratul Maximian, aflat în cetatea Nicomidia, a decis exterminarea a numeroși creștini din oraș, în apropierea praznicului Nașterii Domnului. Conștient că toți creștinii se vor reuni în marea biserică din Nicomidia, acesta a ordonat ca biserica să fie încercuită cu lemne uscate, care să fie incendiate de soldați.

Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei, a reunit comunitatea creștină și a sărbătorit împreună cu ei, întărindu-i în credința lor. Soldații au blocat ieșirile bisericii, iar un mesaj din partea împăratului le-a fost comunicat – creștinii erau somați să jertfească idolilor sau riscă să fie arși de vii.

Cu toate acestea, soldații au aprins lemnele pregătite anterior, iar conform tradiției, aproximativ douăzeci de mii de oameni au întâmpinat moartea devenind martiri, înălțând cântări de laudă lui Dumnezeu. Aceștia au suferit martirajul în anul 302.

Datorită milostivirii divine, Sfântul Antim a scăpat nevătămat, având astfel posibilitatea de a aduce alții la Hristos. După ce a fost supus multor suferințe, s-a mutat la cele veșnice. În aceeași zi se pomenesc și alți sfinți, printre care mucenicii din Senatul roman, Sfântul Ind, sfinții Gorgonie și Petru, Sfântul Mucenic Zinon, Sfântul Mardonie, Sfântul Dorotei, Sfântul Teofil diaconul, Cuviosul Vavila și Cuviosul Simeon „al pietrei”, care a fost ctitor al Mănăstirii Simonopetra din Muntele Athos.