Obligația de întreținere, un pilon al solidarității sociale
Obligația de întreținere este un aspect esențial al legislației românești, reglementată prin Codul civil, care impune unei persoane, denumită debitor, responsabilitatea de a oferi sprijin financiar unei alte persoane, numite creditor. Aceasta include asigurarea nevoilor fundamentale, precum hrană, îmbrăcăminte și locuință, dar și cheltuieli legate de educație și formare profesională, după caz.
Această obligație are un rol important în cadrul solidarității familiale și sociale, având ca scop principal protejarea celor aflate în situații vulnerabile. Codul civil detaliază clar cine sunt persoanele implicate în aceste relații de întreținere. Obligația funcționează nu doar între soți, ci și între rudele în linie dreaptă, cum ar fi părinți și copii, bunici și nepoți, precum și între frați și surori. În cazul adopției, aceleași principii sunt aplicabile între adoptator și adoptat.
În situația în care mai mulți copii au datoria de a-l susține pe un părinte aflat în nevoie din cauza vârstei, aceștia își vor contribui la întreținere în funcție de resursele disponibile. Codul civil prevăzut și existența unei obligații subsidiare, ce permite instanței să impună altor persoane completarea întreținerii în cazul în care debitorul principal nu dispune de suficiente mijloace.
De asemenea, dacă un părinte are dreptul la întreținere de la mai mulți copii, acesta poate solicita ajutor de urgență doar de la unul dintre ei. Cel care își îndeplinește datoria de întreținere are dreptul să se întoarcă împotriva celorlalți pentru a recupera partea corespunzătoare.
Valoarea pensiei de întreținere poate fi ajustată în funcție de schimbările intervenite în situația financiară a debitorului sau a nevoilor creditorului. Instanța are dreptul să mărească sau să micșoreze cuantumul, chiar să dispună încetarea plății. Pensia stabilită pe o sumă fixă este indexată trimestrial în funcție de rata inflației, ceea ce asigură protecția reală a valorii acesteia.
Din punct de vedere procedural, pensia de întreținere devine efectivă de la data cererii de chemare în judecată, iar în anumite circumstanțe, se poate acorda și pentru perioade anterioare, dacă întârzierile sunt din vina debitorului. Plata se face de regulă în rate, conform înțelegerii părților sau a deciziei instanței, iar în cazuri speciale, poate fi convenită plata anticipată a unei sume globale.
În situații de neîndeplinire a obligației de întreținere, creditorul poate solicita executarea silită, iar creanța de întreținere este privilegiată în cadrul acestui proces. Legea garantează măsuri specifice pentru asigurarea plății întreținerii, inclusiv posibilitatea popriri asupra veniturilor debitorului.
Este important de reținut că dreptul la întreținere nu este absolut. Există circumstanțe în care un potențial creditor poate pierde acest drept, cum ar fi faptele grave comise împotriva debitorului sau în cazul în care părintele a ajuns în nevoie din propria culpă, având drept la întreținere doar pentru stricta necesitate.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
