Patimirea celor doisprezece Sfinți Mucenici
În anul 308, în Cezareea Palestinei, au fost martirizați doisprezece sfinți mucenici, printre care Pamfil preotul, Valentin diaconul, Pavel și Porfirie, în urma persecuțiilor din timpul împăratului Diocletian.
Pamfil, preot al orașului, era cunoscut pentru eforturile sale de a corecta și de a copia textele Noului Testament, oferind astfel ajutor comunității. Valentin, al doilea dintre mucenici, era un expert recunoscut în Sfintele Scripturi, iar Pavel, care suferise anterior o pedeapsă severă, a fost aruncat în foc pentru credința sa.
După doi ani de detenție, sub guvernarea lui Firmilian, cei doisprezece au fost aduși în fața judecății. Alături de ei, cinci frați egipteni, întorși din muncă silnică în minele din Cilicia, s-au declarat creștini. Aceștia, la întrebarea despre numele lor, au spus că au lepădat numele păgâne și și-au ales nume biblice: Ilie, Isaia, Ieremia, Samuil și Daniil. Întrebați despre patria lor, ei au răspuns că sunt din „Ierusalimul cel de Sus”.
Cei opt martiri au fost scoși din închisoare și decapitați. La scurt timp, și tanărul Porfirie a fost ucis, deoarece a încercat să îngroape trupurile mucenicilor. El a fost îngropat de viu, la fel ca Seleuc, un fost ofițer care a sărutat picioarele mucenicilor.
În acea zi, au murit și Teodul și Iulian, care, în momentul înmormântării mucenicilor, au sărutat sfintele lor moaște. De asemenea, este pomenit și Sfântul Maruta, precum și alți sfinți precum Flavian, patriarhul Constantinopolului și Sfântul Romano din Carpenisia, notează olt-alert.ro.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
