Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor
Pe 27 octombrie, credincioșii din România sărbătoresc Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, o figură importantă a credinței ortodoxe. Acesta s-a născut în satul Basarabi, situat la sud de Dunăre, în actuala Bulgarie, în secolul al XIII-lea, pe vremea "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, fondat de frații Petru și Asan. Aşa cum se spune în tradiție, iubind viața ascetică, s-a retras într-o peșteră, unde s-a nevoit până la sfârșitul zilelor sale, despre care nu se știe exact când a survenit.
Conform legendelor, înainte de moarte, s-a așezat între două lespezi de piatră, asemănătoare unui sicriu, fiind acoperit ulterior de apele râului Lom. Moaștele sale au fost descoperite cu ajutorul unei fetițe care, în vis, i-a primit o revelație de la sfânt, care i-a promis că o va vindeca dacă părinții ei îl vor scoate din apă. În urma acestui vis, părinții fetiței au găsit trupul neputrezit al sfântului și l-au dus la biserica din Basarabi.
Un domnitor din Țara Românească, numele său fiind necunoscut, a oferit o sumă considerabilă pentru a aduce moaștele Sfântului Dimitrie la București însă, atunci când delegația a încercat să intre în oraș, caii nu s-au mai mișcat. Astfel, delegația a decis să tragă la sorți pentru a determina drumul pe care să meargă cu moaștele. Sorții au indicat Basarabi, iar moaștele au revenit la biserica din sat.
Acestea au fost păstrate în biserica din Basarabi până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov le-a luat, cu intenția de a le trimite în Rusia. La cererea lui Hagi Dimitrie, un negustor de origine macedoromână, și a mitropolitului Grigorie II, moaștele au fost înapoiate poporului român și au fost așezate cu cinste în Catedrala Patriarhală din București în iunie 1774.
De-a lungul timpului, moaștele Sfântului Dimitrie au fost scoase în procesiune pe străzile Bucureștiului, în special în anii epidemiei de ciumă (1815), în 1831 pentru a opri epidemia de holeră și în 1827, în căutarea ploii.
Cultul Cuviosului Dimitrie a fost oficializat între anii 1950-1955, când, în urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost generalizat cultul său.
Minunile atribuibile Sfântului Dimitrie sunt numeroase, iar Părintele Iustin Bulimar povestește despre un bărbat care, după rugăciune, a fost vindecat de crucea sa, întorcându-se acasă fără carje, un adevărat miracol. De asemenea, Părintele Dimitrie Irimia relatează despre o doamnă care a venit supărată la raclă, dar, în urma interacțiunii, a experimentat o vindecare miraculoasă.
Această sărbătoare își are originile într-un trecut bogat și marchează nu doar devotionalitatea locală, ci și identitatea spirituală a Bucureștiului, oraș care a fost ocrotit de-a lungul timpului de mai multe figuri sfinte. Astăzi, Sfântul Dimitrie Basarabov este recunoscut ca protectorul Bucureștilor, fiind proclamat oficial de mitropolitul Filaret al II-lea între anii 1792-1793.