Sfantul Daniil Stalpnicul, simbol al răbdării și credinței

Sfantul Daniil Stalpnicul, născut în satul Vitaria din Mesopotamia din părinți creștini, a fost dedicat lui Dumnezeu încă din copilărie. Fiind singurul copil al familiei, părinții lui l-au învățat să îmbrățișeze valorile creștine. La vârsta de doisprezece ani, Daniil a primit binecuvântarea Sfantului Simeon Stalpnicul pentru a urma viața monahală.

După un timp petrecut în mănăstire, Sfantul Daniil s-a retras într-un templu pagan părăsit de la țărmul Mării Negre. Acolo a început să îndure diverse încercări, stând pe un stâlp pentru restul vieții sale, supunându-se frigului, arșiței și atacurilor demonilor. În jurul său s-a adunat un număr mare de ucenici, pe care i-a îndrumat prin exemplul său de viață și prin învățăturile sale.

La cererea sa, împăratul Anastasie a fost rugat să îi așeze trupul într-un mormânt adânc, acoperit cu moaștele Sfinților Anania, Azarie și Misail, aduse recent din Babilon. Astfel, cei care veneau să îi cinstească mormântul puteau să se roage sfinților mucenici pentru a le împlini dorințele.

Pe lângă Sfantul Daniil, astăzi se pomenește și de Sfantul Luca cel Nou Stalpnicul, care a trăit la Constantinopol în vremea împăratului Constantin Porfirogenetul. După o carieră militară în care a supraviețuit unui război împotriva bulgarilor, el a ales să devină monah și să își dedice viața rugăciunii, trăind pe un stâlp timp de patruzeci și cinci de ani.

Sfantul Luca a fost înmormântat la Mănăstirea Sfantul Vasian, unde a muncit împreună cu Patriarhul Teofilact pentru restaurarea acesteia. Astăzi, creștinii aduc omagiu și altor sfinți, cum ar fi Mucenicii Achepsei, Aitala, Mirax și Varsava, precum și Sfinții Terentie, Vichentie, Emilian și Sfanta Mucenita Vevea, fiind o zi binecuvântată pentru comunitatea ortodoxă.