Sfantul Efrem Sirul: Viața și Moștenirea sa Spirituală
Sfantul Efrem Sirul, cunoscut și sub denumirea de „Harpa Duhului”, s-a născut în jurul anului 306 în orașul Nisibis din Siria. În ciuda persecuțiilor din vremea împăratului Diocletian și a diversității religioase din oraș, Sfantul Efrem a crescut într-un mediu creștin autentic, având ca părinți persoane de credință.
Îndrumat de Sfantul Iacob, primul episcop al Nisibis, și hirotonit diacon de tânăr, Sfantul Efrem a fost dotat cu darul lacrimilor și cu un talent poetic remarcabil, pe care l-a folosit pentru a conduce oamenii spre Hristos. După ce orașul a rezistat la trei asedii ale persilor, datorate rugăciunilor Sfantului Iacob, împăratul Iulian Apostatul a fost nevoit, în urma unei campanii militare eșuate, să cedeze Nisibisul persilor.
Din cauza acestei situații, Sfantul Efrem s-a refugiat în Edessa, unde a trecut la cele veșnice între anii 373 și 379, după o întâlnire memorabilă cu Sfantul Vasile cel Mare în timpul unei călătorii la Cezareea Capadociei. Sfantul Efrem a fost îngropat modest, în cimitirul dedicat străinilor.
Pe parcursul vieții sale, Sfantul Efrem a lăsat în urmă o bogată moștenire literară, inclusiv comentarii la primele două cărți biblice, Facerea și Ieșirea, precum și peste 400 de imnuri. Lucrările sale teologice au fost traduse în diverse limbi, cel mai frecvent întâlnindu-se în armeană. Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt rugăciunile, dintre care o poezie a devenit parte a slujbelor din Postul Mare. Această rugăciune reflectă profunditatea spiritului său și smerenia sa: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei...”.
În fiecare an, pe data de 18 februarie, este sărbătorit Sfantul Efrem Sirul, între altele, fiind pomenit împreună cu Sfantul Cuvios Paladie, Sfantul Cuvios Iacov Sihastrul, Sfinta Haris și Sfantul Cuvios Isaac Sirul, episcop de Ninive.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
