Sfantul Lavrentie: Povestea unui Mucenic din secolul al III-lea
În secolul al III-lea, Sfantul Lavrentie a trăit o viață marcată de credință și sacrificiu. Acesta a fost arhidiaconul episcopului Sixt, alături de care a suferit din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor. Pe când episcopul Sixt și doi dintre diaconii săi, Felicissimus și Agapitus, erau judecați și aruncați în temniță, Lavrentie a avut o ultimă discuție emoționantă cu Sixt, întrebându-l de ce pleacă fără el.
În răspuns, episcopul a subliniat că Lavrentie ar urma să se confrunte cu provocări mult mai mari și că, deși el, ca bătrân, intră într-o bătălie mai ușoară, tânărul arhidiacon este destinat să câștige o victorie glorioasă. Lavrentie, dându-și seama de responsabilitatea sa, a decis să vândă vasele bisericii și să împartă banii săracilor.
În timp ce Sixt era condus pe Via Appia pentru a fi executat, Sfântul Lavrentie l-a strigat în urmă, îngrijorându-se că a împărțit comorile încredințate lui de episcop. Cu toate acestea, soldații l-au prins și i-au cerut să ofere împăratului comorile despre care vorbise. Curând, Lavrentie a chemat în fața împărăției oamenii care fuseseră ajutați de generozitatea sa.
Furios, împăratul a cerut să se închine idolilor, dar Lavrentie a refuzat, ceea ce a dus la închiderea sa. În temniță, el a reușit să-l vindece pe Lucillus, un alt deținut orb, și să-l boteze, iar temnicerul Hippolytus a asistat la această minune și a cerut să fie botezat și el.
După numeroase chinuri, Lavrentie a fost supus unei execuții brutale, fiind întins pe un grătar deasupra cărbunilor aprinși. În timp ce suferea, el le-a spus celor din jur că se oferă ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu, citând din Psalmii 50:18 despre inima îndurerată. Când focul era întărit, el a spus împăratului că durerea sa este un rău pentru acesta, rugându-se să fie întors pe cealaltă parte pentru a nu suferi în întregime.
După ce a fost întors, Lavrentie a rostit o ultimă rugăciune, mulțumind lui Iisus Hristos pentru că l-a învrednicit să pătrundă în Împărăția Lui. Astfel, și-a dat duhul, devenind un simbol al credinței și al martiriului. În iconografie, el este adesea reprezentat cu o cadelnță și jar în mână, parfumând Biserica lui Hristos.
De asemenea, astăzi se face pomenirea Sfantului Iron, filosoful, și a celor șase mucenici care au murit în Vizie.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
