Sfantul Maxim Marturisitorul, un apărător al dreptei credințe
Sfantul Maxim Marturisitorul, o figură emblematică a Ortodoxiei, s-a născut în anul 580 în Constantinopol, provenind dintr-o familie nobilă. A ales calea monahismului în mănăstirea Chrysopolis, unde a îmbrățișat viața călugărească.
Una dintre cele mai semnificative misiuni ale Sfantului Maxim a fost apărarea dreptei credințe împotriva monotelismului, o doctrină care susținea că în Hristos există o singură voință și o singură lucrare, cea divină. Această poziție a fost susținută de împăratul Heraclius (610-641), care, preocupat de campaniile militare împotriva persilor, a vrut să recucerească provinciile pierdute precum Egiptul, Siria și Palestina.
În încercarea de a unifica aceste teritorii, împăratul a acceptat ideea monotelismului, dar acest lucru a însemnat că a fost de acord că natura umană nu persistă în Hristos. Sfantul Maxim, împreună cu papa Martin, a reușit, în cele din urmă, să condamne această învățătură.
Din păcate, ambii au fost arestați și trimiși în exil. Papa Martin a murit în urma torturei la care a fost supus în temniță, iar Sfantul Maxim a revenit în Constantinopol în anul 662, după petrecerea unui exil de șapte ani. Împăratul l-a pedepsit tăindu-i limba și mâna dreaptă, iar Sfantul Maxim a murit în același an, fiind înmormântat la Mănăstirea „Sfantul Arsenie”.
În rugăciunile dedicate Sfantului Maxim, acesta este apreciat ca fiind un îndreptător al Ortodoxiei, învățător al corectei cinstiri de Dumnezeu și luminător al lumii. La această sărbătoare, se fac pomeniri pentru alte sfinte icoane și sfinți, inclusiv Icoana Maicii Domnului „Injunghiată”, Sfantul Mucenic Neofit, Sfantul Cuvios Zosim, și alții.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
