Sfantul Nifon sărbătorit pe 11 august
Pe 11 august, credincioșii din România îl cinsteasc pe Sfantul Ierarh Nifon, figura proeminentă în istoria Bisericii Ortodoxe. Născut în perioada 1434-1440 în Peloponez, Grecia, cu numele de Nicolae, Nifon a fost tuns călugăr de cunoscutul pustnic Antonie, primind astfel numele său de sfințenie.
În anul 1483, Sfantul Nifon a fost numit mitropolit al Tesalonicului, iar trei ani mai târziu a devenit patriarh al Constantinopolului, succedându-i lui Simeon. Însă, în 1488, sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din această funcție. Ulterior, sfințenia s-a retras în Mănăstirea Sf. Ioan Prodromul, din apropierea orașului Sozopolis, Bulgaria de astăzi, unde a construit un schit și a trăit până în 1496.
De-a lungul vieții sale, Nifon a avut parte de mai multe exiluri. După o scurtă reîntoarcere la conducerea Patriarhiei Ecumenice, a fost din nou exilat în Adrianopol, unde l-a cunoscut pe domnitorul Radu cel Mare al Țării Românești. Acesta din urmă l-a adus, în 1504, în Țara Românească, pentru a organiza și conduce Biserica.
Relațiile complicate de la curtea lui Radu cel Mare, în care un boier moldovean căsătorit a avut o legătură cu sora domnitorului, l-au determinat pe Nifon să se retragă din nou, de data aceasta la Mănăstirea Vatoped, apoi la Mănăstirea Dionisiu din Muntele Athos, unde a trecut la cele veșnice pe 11 august 1508.
După moartea sa, Nifon a fost comemorat de Neagoe Basarab, care a adus moaștele acestuia în Țara Românească, în numele iertării greșelilor lui Radu Vodă. Evenimentele legate de descoperirea moaștelor au impresionat atât de mult încât a fost ordonată îngroparea lor în curtea mănăstirii, scotând la iveală o minune ce a dus la luminarea trupului lui Radu Vodă.
Moaștele Sfantului Nifon au fost ulterior mutate în Mănăstirea Curtea de Argeș, iar în 1949 au ajuns la Biserica „Sf. Dumitru” din Catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află și în prezent. Sfantul Nifon este recunoscut ca primul sfânt canonizat pe pământ românesc și autor al Rugăciunii de Dezlegare, ce se rostește la slujba înmormântării.
De asemenea, Sfantul Nifon a avut un impact semnificativ asupra spiritualității și culturii românești, contribuind la promovarea trilogiei macariene: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevangheliarul (1512). A fost patriarh între 1486-1488 și 1496-1498, și mitropolit al Țării Românești între 1498 și 1505. Sfantul a fost canonizat în 1517, în timpul domniei lui Neagoe Basarab.
Pe lângă Sfantul Nifon, astăzi se mai pomenește și Sfantul Mare Mucenic Evplu, arhidiaconul, precum și alți sfinți, evidențiind bogăția tradiției ortodoxe.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
