Sfantul Pavel Tebeul, primul ascet al monahismului

Sfantul Pavel Tebeul, o figură importantă din istoria monahismului, a trăit în secolul al III-lea și este recunoscut ca fiind primul ascet care s-a retras în adâncurile pustiei. Informațiile despre viața sa sunt cunoscute datorită întâlnirii cu Sfantul Antonie.

După cinci ani dedicați rugăciunii, Dumnezeu i-a descoperit lui Antonie că în pustie există o persoană mai desăvârșită decât el. Momentul întâlnirii dintre cei doi este remarcabil, Sfantul Antonie adresându-i lui Pavel cu cuvintele: "Bucură-te Pavele, vasul alegerii și stâlpul cel de foc, locuitorule al pustiei." La rândul său, Pavel l-a întâmpinat spunând: "Bine ai venit soare, care luminezi toată lumea, povățuitorule al celor ce se mântuiesc."

De-a lungul a 70 de ani, Sfantul Pavel Tebeul primea o jumătate de pâine, adusă de un corb. Cu toate acestea, în ziua întâlnirii cu Antonie, corbul i-a adus o pâine întreagă. Conform tradiției, Sfinții se invitau unul pe altul să binecuvânteze și să frângă pâinea, recunoscându-se astfel importanța unul altuia. Pavel a luat pâinea de o parte, iar pe cealaltă parte a dat-o lui Antonie. Miraculos, pâinea s-a frânt singură, iar fiecare și-a luat porția.

După trecerea la cele veșnice a Sfantului Pavel Tebeul, Sfantul Antonie s-a întors la mănăstirea sa, aducând cu sine haina lui Pavel, țesută din frunze de palmier. Antonie onora această haină, purtând-o doar de două ori pe an: de Paști și în ziua Cincizecimii.

Troparul Sfantului Pavel Tebeul îndeamnă la recunoașterea lui ca un "locuitor al pustiei și înger în trup", care, prin post, priveghere și rugăciune, aduce daruri cerești, vindecând bolnavii și sufletele celor care alergă la el cu credință. În această zi, se mai pomenește și de Sfantul Cuvios Ioan cel sărac pentru Hristos, cunoscut și sub numele de Colibasul, și de Sfantul Mucenic Pansofie.