Sfinții Adrian și Natalia, martiri ai credinței în Nicomidia
Sfinții Adrian și Natalia, un cuplu de miri din Nicomidia, sunt sărbătoriți pe 26 august pentru curajul și devotamentul lor în fața persecuțiilor religioase din vremea împăratului Maximian. Adrian, un pagan și pretor al orașului, a ales să îmbrățișeze creștinismul după ce a fost impresionat de tăria și blândețea a 23 de bărbați creștini persecutați.
În ciuda reacției adverse a împăratului, care l-a întrebat pe Adrian dacă "și-a ieșit din minți", acesta a răspuns cu sinceritate, afirmând că abia atunci și-a descoperit adevărata credință. Adrian și ceilalți martiri au fost închiși și supuși la torturi, iar Natalia, soția sa creștină, l-a sprijinit cu tărie în credința sa.
Cu doar treisprezece luni de la căsătorie, când Adrian a fost chemat acasă să își ia rămas bun de la familie, Natalia a încuiat ușa, temându-se că soțul ei ar fi renunțat la credința în Hristos. La aflarea adevărului, bucuria a înlocuit îngrijorarea ei. Împreună, s-au întors la închisoare, iar pe drum, Natalia l-a încurajat să nu se lase doborât de suferințe.
După un timp de tortură extremă, împăratul a ordonat ca martirii să fie zdrobiți cu ciocanul pe nicovală. Adrian și cei 23 de creștini au murit, iar după câteva zile, Natalia a avut o viziune cu soțul ei, care i-a spus că va veni și ea în curând în ceruri.
După ce și-a dat sufletul, Natalia a fost îngropată lângă moaștele soțului ei. De asemenea, a protejat, în secret, mâna acestuia, iar când nelegiuitul împărat a poruncit să fie aruncate trupurile martirilor în foc, un potop a stins flăcările, permițând astfel ca moaștele să fie recuperate de un credincios, Eusebiu. Acesta le-a dus la Arghiropole, în apropierea Bizanțului.
După ce a fugit din Nicomidia pentru a scăpa de un pagan care o solicita în căsătorie, Natalia s-a rugat la mormântul soțului ei, unde și-a dat ultima suflare, terminându-și astfel alergarea martirică.
Biserica îi pomenește nu doar pe Sfinții Adrian și Natalia, ci și pe cei 23 de martiri care au suferit alături de ei, astfel reafirmând credința și devotamentul lor față de Hristos. Acest eveniment este un exemplu de iubire și sacrificiu pentru credință, care continuă să inspire generații întregi.
