Sfinții Apostoli și Ucenicii lor: O moștenire de credință
După alegerea celor doisprezece apostoli, Mântuitorul a ales încă 70 de ucenici pentru a răspândi Noul Testament. Acești ucenici au propovăduit învățăturile lui Hristos, înfruntând dureri și persecuții pe parcurs. Printre cei 70 se numără și nume cunoscute precum Sfântul Iacob, fratele Domnului, care a fost menționat de Apostolul Pavel în epistola sa către Galateni.
De asemenea, Sfântul Marcu, Evanghelistul, a fost numit episcop în Alexandria de către Sfântul Petru, în timp ce Sfântul Luca, autor al Evangheliei de luptă și Faptele Apostolilor, a suferit pentru credință în Teba, Beotia.
Printre alți ucenici notabili se numără Sfântul Cleopa, care a fost ucis în casa unde l-a recunoscut pe Hristos după Înviere, și Sfântul Simeon, care a devenit al doilea episcop al Ierusalimului, dar a fost de asemenea răstignit.
Sfinții Iosie, Tadeu, Anania și cei șapte diaconi care au sprijinit Biserica primară, precum Filip, Prohor și Timon, au fost menționați de Apostolul Pavel în diverse epistole, subliniind contribuțiile lor semnificative.
Printre altele, știința lui Pavel a scos în evidență diverse figuri umile și devotate, precum Episcopul Urban din Macedonia, Episcopul Narcis din Atena și Episcopul Ruf, care a fost foarte apropiat de comunitatea din Teba.
De asemenea, Sfântul Clement, Episcopul din Roma, a suferit martiriul prin înecare în mare, în vremea celor mai dure persecuții. Sfinții Onisifor și Apolo au semnat, de asemenea, istoria credinței, având un impact semnificativ în prima comunitate creștină.
Astăzi, ne amintim și de numeroși sfinți care au avut un rol esențial în răspândirea credinței, precum Sfinții Zosima, Atanasie, Apolinaria și Eftimie, precum și de alții care au suferit pentru credință, cum ar fi Mucenicii Hrisant, Eufimia și Onufrie. Aceștia reprezintă un testament al dăruirii și al perseverenței în credința creștină de-a lungul secolelor.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
