Viața și moartea Sfintei Xenia din Roma
Sfânta Xenia, originară din Roma, a decis să fugă de acasă împreună cu două slujitoare în Insula Cos, atunci când părinții ei au hotărât să o mărite. Această alegere a fost determinată de dragostea ei față de Hristos, considerând că adevărata logodnă este unirea cu El. A renunțat la numele de Eusebia și și-a adoptat numele de Xenia, care se traduce prin „străină”, simbolizând astfel desprinderea ei de lumea materială.
După rugăciuni, Xenia l-a întâlnit pe ieromonahul Pavel, care i-a sugerea să se stabilească în cetatea Milassa din Careia, unde a îmbrăcat haina monahală. Aici a construit o bisericuță dedicată Sfântului Mucenic Ștefan, devenind un loc de nevoință pentru ea, cele două slujitoare și alte fecioare. Sfânta Xenia era cunoscută pentru continuitatea ei în priveghere, înfrânare și smerenie, purtând haine vechi și considerându-se nevrednică de acestea.
Tot timpul vieții, Xenia a trăit în umilință, plângând adesea. Sinaxarul pomenește că „puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arșiță seacă, mai degrabă decât ochii ei încetând de lacrimi”. Deși era străină de lume, ea era o locuitoare a cerului, având o viață asemănătoare cu cea a îngerilor. Diavolii se temeau de îmbunătățirile ei spirituale și nu îndrăzneau să se apropie.
Sfânta Xenia mânca foarte rar, uneori o dată la două sau chiar trei zile. Atunci când se hrănea, consumase doar puțină pâine umedă cu lacrimile ei, adesea presărată cu cenușa din cadelnță, împlinind astfel cuvântul prorocesc: „Cenusa cu pâine am mâncat și băutura mea cu plângere am amestecat”.
În momentul în care a trecut la cele veșnice, o cunună de stele strălucitoare a apărut pe cer deasupra mănăstirii, având în mijloc o cruce luminoasă, semn care a demonstrat sfințenia cuvioasei. Viața ei a fost cunoscută abia după moarte, deoarece a cerut slujitoarelor sale să nu dezvăluie nimic despre ea până când una dintre ele a povestit motivul alegerii sale pentru Hristos.
În această zi este pomenită și viața altor sfinți, inclusiv a Sfinților Mucenici Pavel, Pavsirie și Teodotion, a Sfântului Mucenic Vavila din Sicilia împreună cu ucenicii săi, Sfântului Cuvios Macedonie, și altele. Aceste momente de cinstire adaugă profunzime și respect față de cei care au trăit în credință și au suferit pentru credința lor.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
