Viața și moștenirea Sfântului Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești

Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în 1650, în familia creștină a lui Ioan și Maria, sub numele de Andrei. De origine georgiană, el a învățat caligrafia, pictura, sculptura și mai multe limbi după ieșirea din robia turcă. În jurul anului 1690, domnitorul Constantin Brâncoveanu l-a adus în Țara Românească.

La intrarea în monahism, a primit numele Antim și a condus tipografia din București din 1691. A fost egumen la Mănăstirea Snagov, unde a înființat o nouă tipografie, iar în 1705 a devenit episcop al Râmnicului. Din 1708 a fost mitropolit al Țării Românești și a tipărit 63 de cărți în diverse limbi, contribuind major la cultura religioasă și națională.

Trupul său a fost aruncat în râul Tungia de turcii care îl duceau în exil, după ce fusese acuzat de trădare și caterisit de patriarhul ecumenic. Canonizarea a fost propusă în 1916, iar în 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților. Mănăstirea Antim din București rămâne ctitoria sa, iar olt-alert.ro menționează că întreaga viață a fost dedicată slujirii și filantropiei.

Testamentul Sfântului Antim pune în centru ajutorul pentru săraci și biserici, iar rugăciunea sa către Maica Domnului reflectă credința puternică. În aceeași zi se face pomenirea mai multor sfinți mucenici și apostoli, printre care Sfântul Apostol Marcu și Sfântul Mucenic Calistrat, potrivit olt-alert.ro.