Sfânta Muceniță Anastasia, un simbol al credinței și al jertfei
Sfânta Muceniță Anastasia a trăit în perioada împăraților romani păgâni, Decius și Valerian, între anii 249 și 260. La doar trei ani, a rămas orfană de ambii părinți și a fost crescută de stareța unei mănăstiri din apropierea Romei, cunoscută sub numele de Sofia.
Anastasia s-a făcut remarcată printre creștini, nu doar prin frumusețea spirituală, dar și prin cea fizică, atrăgând astfel atenția guvernatorului Probus. Acesta, auzind de frumusețea ei, a trimis soldați pentru a o aduce în fața sa. Odată adusă, Anastasia și-a declarat credința în Hristos, ceea ce a dus la încercările sale de a o face soția sa. În ciuda încercărilor de seducere, guvernatorul a recurs la amenințări. Cu toate acestea, Anastasia a răspuns cu curaj: "Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu, nu doar o dată, ci și de sute de ori, de este cu putință."
Monahia a îndurat numeroase chinuri, inclusiv mutilări, iar în cele din urmă a fost decapitată în afara cetății. Moaștele Sfintei Anastasia Romana, inclusiv gambele, talpa stângă și mâna dreaptă, sunt păstrate în Mănăstirea Grigoriu. Numele său, Anastasia, înseamnă "înviere".
Centrul de venerare a Sfintei Anastasia include și troparul care subliniază iubirea sa profundă pentru Hristos: "Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc..." Această rugăciune este o expresie a jertfei sale și a devoțiunii neclintite.
De asemenea, este pomenită astăzi și amintirea altor sfinți, printre care se numără: Sfântul Cuvios Avraamie și nepoata sa Maria, Sfântul Mucenic Chiril, Sfinții Mucenici Min și Mineu, Sfântul Sava Stratilatul, Sfânta Cuvioasă Ana și Sfânta Muceniță Melitina, alături de Sfântul Sfintit Mucenic Atanasie.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
