Sfantul Andrei, Generalul Mucenicul
Sfantul Andrei a fost un ofițer remarcabil în armata imperială a Romei în timpul împăratului Maximian. Datorită abilităților sale excepționale, a fost promovat la rangul de "Stratilat", echivalentul unui general. În anul 305, Andrei a fost nevoit să conducă trupele romane împotriva persilor. Cu credință în Hristos, el și soldații săi s-au rugat pentru ajutor divin, iar, grație acestor rugăciuni, armata persană a fost înfrântă.
După victorie, când Andrei a intrat triumfător în Antiohia, a fost denunțat ca fiind creștin. Afirmându-și credința în Hristos, a fost supus la numeroase chinuri. Datorită respectului pe care îl avea din partea soldaților și a populației, a fost eliberat din închisoare pentru a se evita o revolte împotriva armatei romane, cu scopul de a găsi motive pentru a-l condamna la moarte.
Însă, Andrei, prin intermediul unei revelații divine, a aflat despre intențiile împăratului. Astfel, el și o trupă de 2.593 de soldați de elită au pornit spre Tarsul Ciliciei, unde toți au fost botezați de Episcopul Petru al Tarsisului. Aici, au fost prigoniți de autoritățile romane. Din cauza persecuțiilor continuate, Generalul Andrei și soldații săi s-au retras în Muntii Taurus.
Romanii i-au surprins pe Andrei și pe oamenii săi într-un defileu, unde se rugau. Toți au fost decapitați fără să se opună, acceptând cu bucurie sacrificiul lor pentru Hristos. În fiecare an, la această dată, se face pomenirea Sfantului Andrei, alături de alți sfinți, precum: Cuviosii Timotei, Agapie și Tecla, Mucenicul Evtihian, ostasul, și Cuviosul Teofan cel Nou, făcătorul de minuni.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
