Liderii europeni se confruntă cu cel mai negru scenariu al lor: poate chiar vor fi nevoiți să aibă de-a face singuri cu o Rusie belicoasă. Când SUA s-au aliniat cu Rusia și Coreea de Nord la începutul acestei săptămâni pentru a se opune unei moțiuni ONU care condamna invadarea Ucrainei de către Vladimir Putin, unii oficiali europeni și-au dat seama că relația transatlantică era într-un mare impas. Apoi au privit îngroziți cum Donald Trump îl umilea public pe Volodimir Zelenski în Biroul Oval și s-a produs o ruptură. În interviuri cu Bloomberg, mai mulți oficiali care și-au păstrat calmul de-a lungul războaielor și crizelor financiare au reacționat cu furie viscerală. Pentru ei, scena a arătat că încrederea și valorile care au legat Europa și SUA de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial nu mai sunt împărtășite. „Președintele Trump și administrația sa au ridicat o provocare mai fundamentală pentru alianța transatlantică decât cele cu care s-a confruntat în multe decenii”, a spus Graham Allison, profesor de guvernare la Universitatea Harvard, care a studiat cu Henry Kissinger și a servit atât în administrația Clinton, cât și în administrația Reagan. Președintele francez Emmanuel Macron, premierul britanic Keir Starmer și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen au descris cu toții acest moment drept o provocare generațională pentru continent. Ei se vor întâlni cu Zelenski și alți lideri europeni la Londra, duminică, pentru a stabili care ar trebui să fie următoarea lor mișcare. Uniunea Europeană își propune să continue cu un pachet de urgență de 20 de miliarde de euro în ajutor militar pentru Ucraina, în cadrul unui summit care va avea loc, joi, la Bruxelles. Dar acesta este doar un avans pentru sutele de miliarde pe care vor trebui să le mobilizeze pentru apărare în lunile următoare, dacă vor să preia responsabilitatea propriei securități de la SUA, pentru prima dată în 80 de ani. După ani de frământări și dezbateri cu privire la problemele și slăbiciunile UE, pentru a face acest lucru va fi nevoie de formarea unei voințe politice care are puțin precedent în istoria blocului. „Deși aș dori să-mi imaginez că Europa va face un pas pentru a umple golul și o va face la timp, aș paria 3-1 împotriva ei”, a afirmat Allison, adăugând că se așteaptă ca Ucraina să accepte un acord de pace amar până la sfârșitul verii. Relația transatlantică și rețeaua mai largă de alianțe a SUA a fost, fără îndoială, unică în lumea postbelică, pentru că valorile comune și încrederea au permis națiunilor să împărtășească secrete și să se bazeze unele pe altele în momentele critice. Bazele acestei relații au fost puse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și s-au adâncit atunci când națiunile est-europene au fost primite în NATO și UE, după căderea Cortinei de Fier. Tocmai această istorie face criza actuală atât de dureroasă. Mulți diplomați europeni au crescut în timpul Războiului Rece - unii și-au petrecut copilăria în blocuri sovietice sau sub ocupație. Când citesc despre atrocitățile comise asupra Ucrainei — masacrele din locuri precum Bucea, mii de copii deportați în Rusia, atacurile aeriene asupra civililor — văd ecouri ale poveștilor propriilor familii. Cu tot cinismul din anumite părți ale Vestului și din Sudul Global, SUA au fost într-adevăr un simbol al libertății pentru est-europeni și aceștia au aspirat la principiile care curgeau prin politica americană. Cu siguranță, SUA i-au convins uneori pe aliați să facă lucruri pe care nu voiau să le facă. Dar republicanii lui Trump sunt partidul lui Ronald Reagan, președintele care a spus Uniunii Sovietice să „dărâme” Zidul Berlinului în numele libertății. Acum se aliniază încercărilor agresorilor ruși de a-i priva pe ucraineni de viața și libertatea lor. După cearta de vineri din Biroul Oval, liderii UE s-au aliniat pentru a-și exprima sprijinul pentru Zelenski și pentru a clarifica de partea cui sunt. Trump îi pune pe europeni într-o poziție în care trebuie să aleagă între SUA și Ucraina, au atras atenția mai mulți oficiali, iar majoritatea, dacă nu toți, vor alege Ucraina. Pentru Europa, este existențial. „O nouă eră a infamiei a început”, a declarat, sâmbătă, ministrul german de externe Annalena Baerbock reporterilor la Berlin. „O eră a barbarității în care ordinea internațională bazată pe reguli și statul de drept trebuie să se apere mai mult ca niciodată împotriva forței celor puternici.” A merge mai departe singure ar reprezenta o provocare fără precedent pentru națiunile europene, dar probabil va fi, de asemenea, dăunătoare pentru prosperitatea și securitatea SUA. Relația comercială dintre SUA și UE este cea mai importantă din lume, ajungând la 1,6 trilioane de euro în 2023, potrivit Comisiei Europene, în timp ce firmele din UE și SUA au investiții în valoare de 5,3 trilioane de euro pe piețe. Comisia Europeană pregătește deja liste de mărfuri pe care să le vizeze dacă Trump își va îndeplini amenințarea de a impune tarife la exporturile UE. Dincolo de asta, alianța dintre Europa și SUA – și, prin extensie, o mare parte din puterea globală a Americii – a durat atât de mult pentru că s-a bazat pe încredere și pe faptul că aliații au ales să se bazeze pe ea. Aliații au fost într-un pact care a fost în esență voluntar și Trump a rupt încrederea care l-a susținut. Acum, UE lucrează la consolidarea legăturilor cu națiuni similare, cum ar fi Canada, care au fost, de asemenea, vizate de Trump și va căuta noi relații comerciale cu țări din Asia și America de Sud. Blocul ar putea fi, de asemenea, mai puțin dispus să lucreze cu SUA în ceea ce privește China și în părți din Orientul Îndepărtat. Mulți dintre ceilalți aliați ai Americii se vor întreba dacă ar putea fi următorii. Criza cu SUA a apropiat din nou Marea Britanie de UE, după ani de amărăciune din cauza Brexit-ului. Marți, premierul britanic a spus că peisajul geopolitic în schimbare înseamnă că va fi necesară o „nouă alianță” între Regatul Unit și Europa continentală. Starmer a fost în contact strâns cu alți lideri europeni pentru a-și coordona abordarea cu privire la Trump și Ucraina, precum și pentru a consolida arhitectura de securitate mai largă a continentului. Pentru a face acest lucru, națiunile UE ar trebui să majoreze bugetele apărării la cel puțin 3% din PIB chiar de anul viitor, a declarat un înalt oficial al guvernului european pentru Bloomberg. În scenarii extreme, procentul ar putea ajunge chiar până la 7%. Pe termen scurt, există goluri în capacitățile Europei, care sunt astupate de SUA. Și chiar dacă pot strânge fondurile și capacitatea de producție pentru a aproviziona Ucraina, capacitatea SUA în domenii precum informațiile, spațiul și comunicațiile pe câmpul de luptă ar fi dificil, dacă nu chiar imposibil de reprodus dacă Trump ar opri orice sprijin. Acesta este motivul pentru care unii lideri precum premierul italian Giorgia Meloni au cerut un summit cu SUA pentru a încerca să salveze relația, iar experții au susținut că oficialii europeni ar trebui să facă tot ce le stă în putință în următorii patru ani pentru a lucra cu omologi care au aceleași opinii ca să mențină în viață alianța transatlantică. Dar, deși va continua să colaboreze cu Trump, Europa se concentrează asupra a ceea ce poate face fără SUA.