Miliardarii chinezi accelerează creşterea industriei aluminiului din Indonezia cu proiecte în valoare de mai multe miliarde de dolari, într-un proces similar cu pariurile mari făcute în industria nichelului din Indonezia în urmă cu aproape un deceniu, şi ameninţă să perturbe piaţa mondială a aluminiului, transmite Bloomberg. Confruntaţi cu limite de producţie în China, companii precum Tsingshan Holding Group Co, controlată de miliardarul Xiang Guangda, China Hongqiao Group Ltd şi Shandong Nanshan Aluminum Co, controlate de Song Jianbo, transformă Indonezia, cea mai mare economia din sud-estul Asiei, injectând bani în noi topitorii şi rafinării de aluminiu. Analiştii băncii americane Goldman Sachs Group Inc estimează că producţia de aluminiu a Indoneziei ar putea să se multiplice de cinci ori până la finele deceniului. Întrebarea pe care şi-o pun acum traderii de metale este dacă banii chinezi pot continua să fie investiţi în Indonezia, fără a modifica în cele din urmă perspectivele pentru un metal care este folosit pe scară largă, de la dozele pentru băuturi răcoritoare şi până la roboţi şi vehicule electrice. Ce s-a întâmplat cu nichelul oferă un semnal de alarmă, scrie Agerpres. În urmă cu un deceniu, Indonezia era responsabilă pentru aproximativ 7% din producţia mondială de nichel, iar acum este responsabilă pentru aproape 60%, graţie energiei ieftine produse în termocentralele pe cărbune şi companiilor chineze de rafinare. După ce iniţial a subestimat avansul rapid al sectorului nichelului din Indonezia, o serie de giganţi mondiali de pe piaţa metalelor, precum BHP Group Ltd, au fost forţaţi să îşi închidă operaţiunile din Australia şi alte părţi. Însă acum chiar şi industria nichelului din Indonezia a început să aibă probleme din cauza propriului său succes. "Pe parcursul următorilor cinci ani, Indonezia va deveni un punct central în industria mondială a aluminiului. Este interesant să te uiţi la ce s-a întâmplat pe piaţa mondială a nichelului şi să faci o comparaţie", spune Alan Clark, director la firma de consultanţă CM Group. Rezervele de bauxită ale Indoneziei, materia brută din care se produce aluminiu, nu sunt la fel de mari ca şi rezervele de nichel de calitate redusă care au luat industria cu asalt graţie inovaţiei tehnologice. Chiar şi aşa sunt suficient de mari pentru a susţine un sector consistent al aluminiului, sprijinit de mâna de lucru ieftină şi energia electrică produsă în termocentrale pe cărbune. Pentru liderii din Indonezia, care doresc să dezvolte un sector manufacturier care să poată furniza locuri de muncă şi creştere economică, repetarea poveştii de succes din sectorul nichelului este o ipoteză atractivă. În nod normal, construirea unei rafinării de aluminiu costă aproximativ un miliard de dolari, un pariu consistent, însă este o notă de plată pe care multe companii chineze sunt dispuse să o plătească. Numai anul acesta, trei noi rafinării de aluminiu, o componentă importantă a procesului de producţie a aluminiului, ar urma să demareze operaţiunile în Indonezia. Şi cel puţin alte trei ar urma să fie pornite până la finele lui 2027, ceea ce va ajuta la multiplicarea de cinci ori a capacităţilor Indoneziei şi va catapulta ţara în rândul celor mai mari producători mondiali, potrivit firmei de consultanţă CRU Group. Indonezia face progrese mari şi pe partea de topitorii de aluminiu. Două fabrici operează deja în Indonezia şi alte patru ar urma să înceapă să producă până la finele deceniului, potrivit Goldman Sachs. Însă multe vor depinde de continuarea planurilor firmelor chineze, chiar dacă pe termen scurt problemele economice continuă să impulsioneze cotaţiile la aluminiu. Analiştii de la Citigroup Inc cred că, la nivel mondial, oferta va creşte foarte puţin dacă aluminiul va rămâne la nivelul actual de 2.500 de dolari pe tonă. "Mulţi cred că cea mai mare parte a acestor noi facilităţi nu se vor concretiza. Dacă o topitorie nu îşi poate asigura electricitate la preţuri accesibile, este în impas", spune analistul Liu Defei. Cărbunele, din care Indonezia are zăcăminte suficiente, ar putea fi chemat să alimenteze industria aluminiului, aşa cum a făcut în cazul nichelului. Însă cea mai importantă va fi capacitate Indoneziei de a extrage suficientă bauxită pentru a alimenta ambiţiile miliardarilor chinezi.