Atacul Republicii Islamice Iran asupra Irael nu va rămâne fără răspuns, lucru pe care l-a înţeles deja toată lumea. Dar cum va arăta acest răspuns este una dintre cele mai complicate decizii pe care o are de luat cabinetul de război condus de Benjamin Netanyahu. Israelienii sunt deja angajaţi într-un război împotriva Hamas, în Fâşia Gaza. Mai au de rezolvat şi situaţia ostaticilor. Pe lângă toate acestea, o confruntare directă între două state, care se războiesc în umbră de ani de zile, nu are cum să fie bună pentru Orientul Mijlociu. Discutăm cu Reuven Azar, ambasadorul statului Israel, despre o situaţie din ce în ce mai complicată, care riscă să afecteze lumea. Cristina Cileacu: Reuven Azar, ambasadorul Israelului la Bucureşti, bine ați venit la Pașaport diplomatic. Reuven Azar: Plăcerea este a mea. Cristina Cileacu: Dle ambasador, este o perioadă dificilă acum, pentru că Republica Islamică Iran a atacat Israelul, acum câteva zile, și acum întreaga lume așteaptă răspunsul Israelului. De ce este nevoie de acest răspuns? Reuven Azar: Ne-am pregătit de fapt pentru acest tip de amenințare de o perioadă lungă de timp. Spre deosebire de 7 octombrie, știam exact ce construiește Iranul, atât în privinţa capacităţii balistice, cât și în privinţa a ceea ce exportă în regiune. Dar nu există nicio îndoială că au depăşit o limită aici, din cauza scopului și naturii atacului, faptul că a fost un atac direct împotriva Israelului. Nicio națiune suverană nu poate fi de acord cu așa ceva, este o încălcare a dreptului internațional, vine dintr-o țară care a promis să distrugă statul Israel. Deci, dacă Israelul nu răspunde, cum va fi descurajat Iranul să facă un astfel de atac în viitor? Deci, este ceva natural, ne rezervăm dreptul de a ne apăra și imaginați-vă orice țară care ar fi atacată în acest fel ar avea, desigur, nu doar dreptul de a se apăra, ci ar dori şi să transmită un mesaj clar, că astfel de lucruri sunt complet inacceptabile. Cristina Cileacu: Republica Islamică Iran a motivat acest atac asupra Israelului, printr-un atac diferit făcut probabil de către Israel, pentru că țara dvs, nu a admis niciodată oficial, asupra unui consulat iranian din Siria, în Damasc, care a ucis câțiva oameni din Garda Revoluționară, câțiva oameni importanți din acea organizație. În opinia dvs. de israelian era necesar un astfel de atac? Reuven Azar: Asta este cu adevărat un fel de glumă, ce spun iranienii, pentru că, imaginează-ți că ai fi hărțuit de un tâlhar, iar şi iar şi iar. Și când se presupune că faci ceva pentru a reacționa în faţa acestui tâlhar jucător, el spune că este o provocare. Este ridicol. Iranienii nu doar că au atacat Israelul în mod constant, direct și indirect, nu doar că au construit toate aceste capacități în regiune, s-au înrădăcinat în regiune, au promis să distrugă Israelul, dar au fost și un jucător necinstit de-a lungul anilor. Vă amintiți cum a început acest regim? Atacând o ambasadă, luând ostatici, distrugând ambasada noastră din Buenos Aires, prin zeci de atacuri împotriva ambasadelor noastre din străinătate care au fost împiedicate, prin abuzul acordurilor și convențiilor diplomatice pe teren european, au folosit misiunile diplomatice pentru a ucide opozanții regimului și săvârșirea de atacuri teroriste pe teritoriul european, înregistrate și dovedite de guverne străine. Este o țară care ia ostatici în prezent, încercând să primească la schimb tot felul de lucruri din țări precum Statele Unite, cum ar fi Franța, acum, India, inclusiv nava (n.r. israeliană) pe care au luat-o, pe ea sunt 17 marinari indieni. Acesta este un stat necinstit. Desigur că pentru a-și avansa planul, vor folosi orice scuză, asta nu înseamnă nimic. Este într-adevăr o glumă. Cristina Cileacu: Și credeți că devin mai puternici, acum că reușesc să atace cu adevărat Israelul? Pentru că acest du-te-vino dintre Israel și Republica Islamică Iran se întâmplă de ani de zile în umbră, acum este la vedere. Reuven Azar: Așa cum am mai spus, iranienii au construit aceste capacități încă din anii 90, iar noi am urmărit asta și am avertizat de fapt multe țări din întreaga lume că aceste capacități iraniene vor teroriza nu doar Orientul Mijlociu, ci întreaga lume. Și acum, când te uiți la capabilităţile pe care Iranul le-a construit, cu rachete, cu capacitatea de a ajunge în spațiu, ei folosesc aceste tehnologii pentru a intimida țările din regiune. Ştiam că la un moment dat acest lucru va ajunge şi la noi și, prin urmare, am construit, am investit miliarde de dolari şi o cantitate imensă de forță de muncă pentru a crea capacitatea de a ne apăra împotriva acestei capabilităţi balistice. Este o chestiune foarte serioasă, pentru că Israelul a reușit să evite acest atac. Dar, în primul rând, pot veni mai multe atacuri, în al doilea rând, alte țări din regiune nu au mijloacele pe care Israelul le are pentru a ataca. Deci, vom fi de acord că Orientul Mijlociu, de acum încolo, toată lumea înțelege, va fi hărțuit de un stat necinstit, care vrea să devină hegemonic? Vom legitima acest lucru? Desigur, este complet inacceptabil. Și, prin urmare, cred că un răspuns mult mai puternic trebuie să vină din partea lumii sub forma, în primul rând, nu numai a condamnării, ci a sancțiunilor dure, a sancțiunilor paralizante, pentru că altfel acești oameni nu îşi vor schimba politica și singura soluție pe care o vom avea ca să facem față acestui lucru este războiul, pe care vrem să-l prevenim, bineînţeles. Cristina Cileacu: Sancțiunile vin, dar întrebarea este, pentru că ați spus că Israelul are deja capacitățile de a se apăra în fața unui astfel de atac, pe de altă parte, în noaptea atacului din Iran, ați fost ajutaţi și de Statele Unite, Regatul Unit și alți aliați, inclusiv Iordania, pentru doborârea acelor drone și rachete provenite din Iran. Este Israelul capabil să facă față singur unui posibil nou atac venit din Iran? Reuven Azar: Israelul s-a gândit întotdeauna și a avut conceptul de a se apăra singur. Deci, dacă în cele din urmă trebuie să rămânem singuri, vom rămâne singuri. Am fost în aceste situații în trecut, desigur, că am preferat să nu fim singuri, și, prin urmare, sancțiunile care vin nu sunt suficiente, pentru că nu sunt neapărat sancțiuni paralizante. Sunt sancțiuni care vor îngreuna, poate, pentru iranieni dobândirea unor capacități sau materialele pe care le folosesc pentru a promulga această industrie a proliferării armelor de distrugere în masă, dar nu vor împiedica, de exemplu, continuarea exportului de petrol. Doar în ultimii patru ani, au reușit să vândă petrol în valoare de 250 de miliarde de dolari. Și folosesc acești bani în loc să-și dezvolte țara, care are mare nevoie de dezvoltare, folosesc o parte din acești bani pentru a-și continua misiunea. Deci, trebuie să acționăm diplomatic mult mai puternic, pentru a preveni războiul, pentru a descuraja. Și oamenii trebuie să ia acest lucru în serios. Din păcate, acest lucru nu este luat suficient de în serios. Pe partea pozitivă, da, ai dreptate. Am fost ajutați de aliați, de parteneri. Și de când au fost semnate Acordurile Abraham, de când Israelul a fost mutat de la Comandamentul European al Armatei SUA, la Comandamentul Central, suntem capabili să coordonăm într-un mod mult mai eficient schimburile militare cu Statele Unite și țările din regiune. Stăm cu toții la aceeași masă. Și ceea ce am văzut acum este un fel de arhitectură, o nouă arhitectură de apărare aeriană, care s-a dovedit într-adevăr destul de eficientă. Cristina Cileacu: Și, dacă Israelul va răspunde sau când Israelul va răspunde mai bine spus, împotriva Iranului, având în vedere atacul anterior al Iranului asupra Israelului și reacția țărilor din Orientul Mijlociu, cele mai multe dintre ele și-au închis spațiul aerian, pentru a nu permite aviaţiei Statelor Unite, de exemplu, să traverseze spațiul aerian. Vă așteptaţi în regiune să aveţi mai mulți prieteni sau mai mulți dușmani? Reuven Azar: Cred că este foarte clar că deja câștigăm mai mulți prieteni de când iranienii au început această campanie de preluare a Orientului Mijlociu. Și acesta este unul dintre motivele pentru care au fost semnate Acordurile Abraham. Acesta este motivul pentru care, contactele noastre cu țările din regiune sunt mult mai puternice. Și cooperăm în multe domenii, inclusiv, desigur, operațiuni de informații, tehnologie și alte lucruri, pentru că această amenințare este văzută în acelaşi mod de toată lumea. Și, nu am văzut în acest caz, ce s-a întâmplat weekendul trecut, că țările arabe şi-au închis spațiul aerian în fața forțelor americane. Dimpotrivă. Acum, în contextul represaliilor, lucrurile ar putea fi diferite. Va trebui să ne ocupăm de asta. Am fost în astfel de situații în trecut și cred că avem capacitățile atât de a decide asupra unor represalii, de a le executa, cât și de a trăi cu consecințele. Am spus foarte clar că nu suntem interesați de un război deplin în Orientul Mijlociu. Israelul este o democrație și, de obicei, încercăm să facem tot ce putem pentru a ne menține cetățenii în siguranță și pentru a evita conflictele militare inutile. Cristina Cileacu: De când Iranul a atacat Israelul, foarte puțini oameni mai vorbesc despre situația din Fâșia Gaza. Dar acolo războiul nu s-a terminat, încă. Și este o informație, care a apărut de fapt în această dimineață, care spune că Israelul va continua cu operațiunea Rafah. Ce se va întâmpla acolo, având în vedere că, până acum, Israelul a fost acuzat că nu a avut grijă de civilii din Fâșia Gaza, pentru că este un număr mare de civili uciși. Reuven Azar: În primul rând, am făcut mai mult decât orice țară, orice armată modernă din lume, pentru a ține civilii departe de pericol. Natura atacului urban din Gaza, compoziția urbană a războiului este foarte provocatoare și, potrivit experților militari, am făcut o treabă foarte bună. Acum, desigur, sunt şi cei care nu sunt experți militari, care sunt așa-numiți activiști pentru drepturile omului... Cristina Cileacu: Dar sunt reacții, dle ambasador, de la toate conducerile tuturor statelor. Reuven Azar: Dar asta este foarte legitim. Credem că orice viață civilă pierdută este tragică. Și, desigur, întotdeauna se poate face mai mult pentru a proteja civilii. Și asta am făcut. Ne-am ascultat prietenii. Am vorbit despre asta cu americanii. Ne-am gândit de-a lungul războiului, că unele dintre gesturile umanitare pe care le-am făcut ar fi trebuit să fie reciproce. Dar, din păcate, purtăm un război asimetric, în care este o organizație teroristă care este dispusă să facă zero gesturi umanitare. Și, prin urmare, am avut unele lacune. Dar, în cele din urmă, ca urmare a criticilor pe care le-ați menționat și, de asemenea, conform concluziilor pe care le-am avut şi noi, dorim să ne asigurăm că nu sunt lacune în privinţa situației umanitare în privinţa aprovizionării, am sporit facilitarea asistenței internaționale care intră în Fâșia Gaza aproape de două ori. A fost un raport de aproximativ 175 de camioane pe zi, care intrau de la începutul războiului, care a fost aproape dublat. Și permitem intrarea, de asemenea, din porturile israeliene, din portul Ashdod și, desigur, prin Iordania și alte locuri. Deci nu este niciun deficit de alimente astăzi în Fâșia Gaza. Asta este. Cristina Cileacu: Dar a fost înainte. De ce se întâmpla acest lucru? Reuven Azar: A fost bine, a fost o oarecare penurie, mai ales în nordul Fâșiei Gaza și asta a avut legătură cu faptul că Hamas prelua asistența, a avut legătură cu faptul că au fost unele probleme de acces în nordul Fâșiei Gaza. Deci, într-o parte a Fâşiei Gaza a fost într-adevăr o lipsă de hrană, dar nu a fost foamete, iar aceste acuzații de înfometare sau de înfometare intenționată funcționează absolut nefondat. Cristina Cileacu: Şi reportajele media internaţionale? Reuven Azar: Mass-media internațională ar trebui să rămână la fapte. Monitorizăm zilnic situația umanitară din Gaza. IDF stă alături de prietenii noștri americani, cu ambasadorul Satterfield, care se ocupă de asistența umanitară, cu ONU, cu toate organizațiile internaționale şi știm zilnic ce se întâmplă, câte alimente intră și credeţi-mă, sunt destule alimente în Fâșia Gaza. Oamenii pot verifica asta. Puteți verifica tonajul introdus. În fiecare zi, sunt mai multe alimente pe cap de locuitor decât consumă o ființă umană normală și se poate verifica, acesta este un fapt. Dar vrem să ne asigurăm, mai ales înainte de operațiunea din Rafah, că vom putea scoate populația civilă de acolo, din faţa de pericol, sunt pregătiri... Cristina Cileacu: Și unde va fi această populație civilă? Reuven Azar: Sunt locuri atât în Mawasi, cât și în Khan Younis, sunt locuri care pregătite cu corturi și tot ce trebuie să permită oamenilor să se deplaseze în siguranță acolo, să aibă refugiu, acces la mâncare, la apă, la asistență medicală. Toate acestea se fac. Suntem foarte hotărâți, Cristina, pentru că înțelegem că ceea ce vrea Hamas să obțină este să folosească această carte ae ostaticilor pentru a opri războiul și a reconstrui, a se regrupa și ataca Israelul din nou, și din nou, și din nou. Suntem hotărâți să distrugem mașinăria militară Hamas. S-ar putea să nu putem distruge ideologia Hamas, este răspândită în tot Orientul Mijlociu. Dar suntem hotărâți, în primul rând, să neutralizăm amenințarea militară, pentru că acest lucru este complet inacceptabil. Și trebuie să preluăm controlul asupra Rafah, mai ales din cauza sensului strategic al oraşului Rafah, pentru că toată contrabanda din Peninsula Sinai intră prin Rafah, este linia de salvare a Hamas. Deci, trebuie să ne ocupăm de acest lucru și vom face asta. Cristina Cileacu: Negocierile privind eliberarea ostaticilor israelieni încă ținuți în Fâșia Gaza nu merg bine, nu au succes. Și este, de asemenea, o știre tot din această dimineață, care spune că Qatarul își reevaluează poziția pentru că, se pare, vor să se retragă din aceste negocieri. Mai este vreo speranță pentru ostaticii israelieni ținuți în Fâșia Gaza? Reuven Azar: Suntem foarte îngrijorați și foarte preocupaţi de asta, pentru că mulți dintre ostatici nu numai că suferă, sunt torturați, sunt violați, dar mulți dintre ei au murit. Și aceasta este o problemă foarte dificilă pentru noi. De aceea Hamas a optat de fapt pentru această tactică. Este o dilemă aici. Am vrut să ajungem la un acord, și am fost de acord de fapt cu multe propuneri, inclusiv de la șeful CIA, propuneri egiptene etc. Acest lucru este foarte clar. Hamas nu este acolo ca să facă un schimb de prizonieri. Nu asta îi interesează. Ce îi interesează este să se asigure cu orice preț, nu le pasă de viața palestiniană, vor să se asigure că vor putea să se reînarmeze și să se regrupeze a doua zi. Asta este ceea ce vor ei. Și, prin urmare, au refuzat toate aceste propuneri, chiar și atunci când Israelul a făcut compromisuri unul după altul. Este un lucru asupra căruia nu vom face compromisuri. Nu vom face compromisuri în ceea ce privește distrugerea totală a mașinăriei teroriste Hamas. Și da, ne confruntăm cu o dilemă foarte dificilă aici. Nu-l invidiez pe premierul meu. Nu invidiez guvernul. Familiile ostaticilor se confruntă cu o situație insuportabilă. Insuportabilă. Aceasta este o reamintire pentru că fiecare dintre noi, în fiecare zi, ne gândim la familiile noastre. Cristina Cileacu: Și când armata israeliană va prelua controlul asupra Rafah, pentru că dacă intră acolo, cel mai probabil va dura o vreme, dar o va controla, ce se va întâmpla a doua zi? Reuven Azar: În primul rând, după etapa operațiunilor intensive, ar exista o etapă de stabilizare. Știm că, deși am distrus comanda și controlul a aproximativ 19 batalioane, am învins aproximativ 18-19 batalioane ale Hamas, au mai rămas încă 4 sau 5. Chiar și după ce îi distrugem pe toți, vor fi încercări sporadice de a desfășura activități teroriste, de a se rearma, de a se regrupa, de a încerca să îşi reconstruiască capacitățile, iar IDF va trebui să rămână în Fâșia Gaza, pentru a se asigura că Hamas nu este capabil să-și reconstruiască industria rachetelor, pentru a avea o guvernare eficientă asupra Fâșiei Gaza etc. Și apoi va trebui să gândim împreună cu comunitatea internațională, cu parteneri care vor fi interesați să se angajeze, pentru a vedea cum putem interacționa cu elemente mai moderate din Fâșia Gaza şi să creăm ceva care funcționează pentru poporul palestinian. Cristina Cileacu: Și credeți că poporul palestinian va fi de acord ca IDF să fie încă în zonă și să fie controlați din nou de israelieni?