Israelul și programul său nuclear: incertitudini și tensiuni
Israelul nu recunoaște oficial dacă are sau nu arme nucleare, dar se crede că deține un arsenal format din cel puțin 90 de focoase nucleare. Potrivit Centrului pentru Controlul și Neproliferarea Armelor și al Inițiativei împotriva Amenințării Nucleare, statul israelian are suficiente materiale fisionabile pentru a produce sute de arme nucleare suplimentare. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estimează că doar nouă dintre cele peste 30 de țări capabile să dezvolte arme nucleare sunt de fapt deținătare a acestor arme, iar Israelul ocupă al doilea cel mai mic arsenal, după Coreea de Nord.
Conform unor surse citate de New York Times, programul nuclear israelian ar fi început în anii 1950, după înființarea statului. În 1952, Comisia pentru Energie Atomică din Israel a fost fondată, iar liderii israelieni au declarat intenția de a avea un arsenal nuclear pentru a asigura supraviețuirea țării. În 1958, cercetătorii au început construirea unui sit de dezvoltare a armelor în zona Dimona, din sudul țării, unde, potrivit unor rapoarte desecretizate, s-ar afla o instalație de reprocesare pentru plutoniu.
Deși Israelul nu face parte din Tratatul ONU privind neproliferarea armelor nucleare, din cauza influenței legale și politice, se presupune că are deja un program avansat de dezvoltare a acestor arme. În 1960, un raport american indică faptul că proiectul de la Dimona includea o instalație pentru producția de plutoniu destinat armelor nucleare. Autoritățile israeliene susțin însă că nu vor fi primele din Orientul Mijlociu care vor introduce arme nucleare în regiune, ceea ce experții consideră o formulare vagi și o disimulare a realității.
Potrivit unui expert din Londra citat de publicație, Israelul are capacitatea de a lansa focoase nucleare din avioane, submarine sau lansatoare de rachete terestre. Notează Digi24, potrivit unor surse secrete, Israelul a încercat să testeze arme nucleare, iar un incident controversat din 1979, cunoscut sub numele de incidentul Vela, ar fi fost rezultatul unui test nuclear sau al unei explozii, dar Israelul a negat implicarea.
De asemenea, raportările indică faptul că Israelul și-a pregătit bombe nucleare în timpul războaielor din 1967 și 1973, armele fiind însă nefolosite. Expertul Alexander K. Bollfrass afirmă că, deși Israelul nu face parte din umbrela nucleară a SUA, crede în responsabilitatea proprie pentru securitatea sa, afirmând că „în cele din urmă, securitatea Israelului revine lui Israel”.
Potrivit unui raport recent al Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm, se pare că Israelul modernizează reactorul de la Dimona pentru a crește capacitatea de producție a plutoniului, fie pentru arme, fie pentru scopuri pasnice. Este cunoscut faptul că observatoarele internaționale nu au avut acces direct la sit și nu pot monitoriza complet activitatea de acolo, ceea ce alimentează controverse și speculații.
Fascinația și furia generate de programul nuclear israelian sunt reflectate și în declarațiile liderilor, inclusiv în discursurile din anii trecuți. În 2018, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a utilizat situl Dimona ca fundal pentru a avertiza inamicii că amenințările la adresa securității Israelului pot avea consecințe devastatoare. Potrivit Digi24, surse militare și de intelligence susțin că programul nuclear israelian va rămâne în continuare o sursă de mister și tensiune în regiune.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
