Prorocul Daniel, sărbătorit pe 17 decembrie, este cunoscut pentru curajul său și credința neclintită în Dumnezeul Cel Viu, chiar și în fața pericolului. Potrivit tradiției, Daniel a trăit cu 460 de ani înainte de Hristos și a fost desemnat de împăratul babilonean Nabucodonosor pentru înțelepciunea sa. Biserica ortodoxă îl pomenește în această zi alături de cei trei tineri Anania, Azaria și Misail, iar Sinaxarul arată că ei s-au arătat multora după Învierea lui Hristos.
👉Viața și minunatele încercări ale prorocului Daniel
Daniel a provenit din seminția lui Iuda, o seminție împărătească, și a fost luat rob când Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor. Cu înțelepciunea sa, el și cei trei tineri însoțitori au fost aduși la palat. Daniel s-a opus să se hrănească cu alimentele împăratului și a demonstrat că o altă hrană, constând doar din semințe și apă, poate face chipul mai frumos.
De asemenea, Daniel a descifrat visele imposibile pentru magii din Babilon. Ceilalți tineri, Anania, Azaria și Misail, au refuzat să se închine statuii regelui și au fost aruncați într-un cuptor încins, însă focul s-a prefăcut în rouă datorită credinței lor. Daniel, numit Baltazar la curtea babiloneană, nu a fost aruncat în cuptor, însă a fost condamnat la groapa cu lei pentru că nu s-a închinat idolilor, dar a ieșit nevătămat.
👉Vindecările, minuni și recunoașterea credinței în istorie
În timpul domniei împăratului Darie, Daniel a supraviețuit miraculos într-o groapă cu lei, iar acesta a poruncit ca toate popoarele să se teamă de Dumnezeul lui Daniel, recunoscând puterea Lui. A fost aruncat pentru a doua oară în aceeași groapă și de această dată a ieșit nevătămat.
Când împăratul Cirus a permis evreilor să se întoarcă în țară, Daniel a rămas alături de cei care au rămas în exil, devenind protectorul celor plecați de acasă. El și cei trei tineri au murit în perioada împăratului Atic. În tradiția creștină, pomenirea lor este făcută cu o săptămână înainte de Crăciun, evidențiind legătura lor cu neamul din care a venit Mântuitorul.
