Sfantul cuvios Onufrie, pildă de neînfricare în pustie, sărbătorit astăzi

Sfantul cuvios Onufrie, pildă de neînfricare în pustie, sărbătorit astăzi

Astăzi, în data de 12 iunie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe sfântul cuvios Onufrie, una dintre cele mai cunoscute figuri ale viețuirii monahale în pustie. Totodată, începe perioada de Post a Sfinților Petru și Pavel, potrivit olt-alert.ro.

Sfântul Onufrie s-a născut în jurul anilor 350-400 în Egipt, fiind rod al rugăciunilor părinților săi. După botez, tatăl său l-a dus la o mănăstire, dorind ca fiul său să crească conform voii lui Dumnezeu. Ulterior, Onufrie a părăsit mănăstirea și a pornit în pustie, ghidat de un înger, ajungând la Ieremia, un bătrân nevoitor. Acesta i-a arătat locul în care să se nevoiască.

După moartea unui duhovnic, în urmă cu aproximativ 70 de ani, Onufrie a rămas singur în pustie, trăind în lipsuri și încercări mari. Potrivit sursei citate, el a suferit atât arsită, cât și frig, și s-a luptat neîncetat cu demonii și ispitele firii. În ciuda tuturor greutăților, a rămas neclintit în dragostea pentru Dumnezeu, iar pe parcurs, un înger al Domnului i-a adus pâine pentru hrană.

Conform scenei relatate de olt-alert.ro, Dumnezeu a avut grijă ca lângă chilița lui Onufrie să crească un palmier roditor și să izvorască apă dulce, pentru a-l ajuta în încercările vieții de pustnic. Marele sfânt mărturisește: „Dar cu toate acestea, eu cel mai mult mă hrănesc și îmi potolesc setea cu cuvintele cele dulci ale lui Dumnezeu."

Cu timpul, Sfântul Pafnutie cel Mare, ghidat și el de un înger, a venit în pustie și a petrecut 40 de zile fără hrană, ajungând la peștera lui Onufrie. În timpul acestor zile, Onufrie i-a spus că în fiecare duminică, un înger aduce trupul și sângele lui Hristos enoriașilor din pustie. La sfârșitul vieții, sfântul i-a indicat lui Pafnutie că este vremea să treacă la cele veșnice, explicând că cei care se dedică total lui Dumnezeu nu mai simt foame, sete sau alte slăbiciuni.

Conform spuselor sale, Dumnezeu i-a arătat raiul, unde vedea atâta lumină divină încât uită de toate greutățile, și se întoarce mai puternic la asceza sa. Sfântul Onufrie a murit după aceste cuvinte, atingându-se de pământ și exprimând dorința de a fi alături de Dumnezeu pentru totdeauna, iar mormântul său a fost săpat de doi lei.

Potrivit celor de la olt-alert.ro, trupul sfântului a fost îngropat cu cinste, iar Pafnutie s-a întors la mănăstirea sa pentru a împărtăși cu ceilalți frate peisajul minunat al vieții acestui nevoitor. Sfântul Onufrie rămâne în Istoria Bisericii ca exemplar al viețuirii în singurătate, ca o model pentru sihaștri.

Troparul Sfântului Onufrie cel Mare îl elogiază astfel: „Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale roditoare; și te-ai făcut luminator lumii, strălucind prin minuni, Cuvioase Ioane, Parintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.”