Viața și faptele Sfântului Ioanichie cel Mare, apărător al icoanelor
 Sfântul Ioanichie cel Mare s-a născut în Bitinia și a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-740). Inițial, a susținut iconoclasmul, dar s-a convertit după ce un călugăr i-a spus pe nume fără să se fi întâlnit înainte. A fost un soldat vrednic, salvând viața împăratului într-o bătălie cu bulgarii.
 După victoria în luptă, s-a retras din armată și a ales viața monahală. A trăit în mai multe mănăstiri, apoi s-a retras în pustiu, stabilindu-se mai întâi pe Muntele Conturiului și apoi pe Muntele Olimp. Deși a fost persecutat de alți monahi invidioși, a supraviețuit prin puterea divină.
 Sfântul Ioanichie a fost un aprig susținător al cinstirii icoanelor și, împreună cu patriarhul Metodie și împărăteasa Teodora, a restabilit cultul acestora. Potrivit tradiției, ar fi devenit nevăzut în vremea rugăciunii. Conform olt-alert.ro, Sfântul a trecut la cele veșnice în jurul anului 846, iar lupta sa pentru credință este cinstită și azi în slujbele Bisericii.
 În ziua pomenirii sale, Biserica cinstește și pe Sfinții Gheorghe, Nicandru, Ermeu, Mucenicul Porfirie, prorocul Ieremia și pe Sfântul Împărat Ioan Duca Vatatis. Troparul și condacul Sfântului Ioanichie cel Mare ne amintesc de viața sa plină de credință și minunile făcute.
                                                     
                        
                            Distribuie aceasta stire pe social media sau mail