Sfantul Mucenic Calinic s-a nascut in Cilicia. In anul 290, prezent in cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de pagani si dus inaintea dregatorului Sacerdon. Cand i s-a spus ca va fi spus la chinuri daca nu va lepada credinta in Hristos, Sfantul Mucenic Calinic a zis: „Mie dorit imi este a suferi pentru Domnul meu, precum ii este painea celui flamand.” I s-au pus in picioare incaltari de fier, ce aveau cuie pe interior, si asa a fost fugarit in cetatea Gangra. Dar sfantul umbla ca si cum nu simtea durerea din ranirea picioarelor si canta psalmul lui David: „Asteptand, am asteptat pe Domnul, si a cautat la mine si a auzit rugaciunea mea. Si m-a scos din groapa patimilor si din tina noroiului, si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei”. Pe drumul spre executie i s-a facut sete. Prin rugaciune, Dumnezeu i-a daruit apa dintr-o stanca, iar izvorul acela n-a incetat de atunci a darui apa, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a facut cu rugaciunile mucenicului. A fost aruncat in foc, loc in care si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Cei ce l-au persecutat, au gasit trupul Sfantului Mucenic Calinic neatins de flacari. Tot astazi, facem pomenirea: – Sfintei Mucenite Teodota, impreuna cu fiii sai; – Sfantului Mucenic Mamant; – Sfantului Mucenic Vasilisc; – Sfantului Constantin, patriarhul Constantinopolului; – Sfantului Ioan ostasul; – Sfintilor Mucenici Veniamin si Virie; – Binecredinciosului imparat Teodosie cel Tanar; – Sfantului Mucenic Eustatie din Mtskheta.