Timp de peste trei decenii, Teheranul a construit o rețea de proxy-uri pentru a-și extinde luptele mult dincolo de granițele sale, ținând dușmanii la distanță, în timp ce liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, își consolida puterea. Atacurile directe asupra Iranului rămâneau de neconceput, scrie CNN într-o analiză privind posibilele efecte și anvergura lor asupra geopoliticii după ce atacul SUA din weekend asupra complexelor nucleare iraniene. Această imagine de invincibilitate s-a prăbușit în câteva ore, pe 13 iunie, când Israelul a lansat un atac surpriză, fără precedent, în adâncul Iranului, zdrobind sentimentul de siguranță al Teheranului și destrămând aura de putere pe care o cultivase cu atâta grijă. Atacurile sale au eliminat lideri militari de vârf și unii dintre cei mai proeminenți oameni de știință nucleari ai Iranului, inclusiv câțiva dintre aceștia în timp ce dormeau acasă, alături de familiile lor. Bilanțul uman a fost semnificativ, cu 627 de morți, dintre care cel puțin 49 de femei și 13 copii, potrivit lui Hossein Kermanpour, șeful centrului de informații al Ministerului Sănătății. SUA s-au alăturat campaniei Israelului duminică, lovind trei obiective nucleare înainte de a declara încetarea focului între Israel și Iran a doua zi. Mulți în Iran și în străinătate se tem acum că conducerea țării – mândria și apărarea ei fiind rănite – ar putea să-și întărească controlul în interiorul țării, adoptând în același timp o poziție mult mai agresivă atât în politica internă, cât și în cea externă. Israelul și SUA au avansat schimbarea regimului ca un posibil rezultat al atacurilor lor asupra Iranului, sperând că acest lucru va duce la un stat mai prietenos cu ele. Eșecul lor în acest sens a determinat regimul să revendice victoria. Conducerea Iranului a dat dovadă de reziliență, înlocuind personajele de la conducere pierdute și aplicând măsuri dure împotriva celor pe care îi consideră complici la atacul Israelului. Semnele indică, de asemenea, un regim mult mai paranoic, care probabil va conduce cu o mână mai dură în țară, de teama cooperării cu dușmanii săi. După trei ani de guvernare conservatoare condusă de Ebrahim Raisi, Iranul l-a ales anul trecut pe reformistul Masoud Pezeshkian, care a militat pentru dialog cu dușmanii Iranului și a prezentat acest lucru ca un mijloc de a rezolva problemele interne ale țării. Pentru mulți iranieni, el era văzut ca ultima speranță de a ajunge la un acord nuclear cu Occidentul și de a reintegra Iranul în comunitatea internațională. În timpul conflictului de 12 zile, Iranul a ripostat în repetate rânduri împotriva Israelului, provocând pagube importante în orașe mari precum Tel Aviv și ucigând 28 de persoane. Capacitatea sa de a riposta sub foc a fost lăudată în țară, chiar și în rândul celor cu care CNN a discutat și care se opun regimului. „În acest moment, oamenii se simt foarte naționaliști. Tocmai am trecut împreună printr-un război pe care toată lumea îl consideră nejustificat, așa că guvernul se bucură de o oarecare bunăvoință”, a declarat Ali, în vârstă de 36 de ani. „Ne-au pus în linia de foc cu politicile lor, dar, în general, au gestionat bine războiul.” Dar ceea ce se va întâmpla în continuare îi îngrijorează pe mulți iranieni. Există temeri crescânde privind o represiune iminentă împotriva reformiștilor și a celor care cer schimbări, pe măsură ce regimul ia măsuri pentru a-i elimina pe cei considerați colaboratori ai Israelului. Până miercuri, autoritățile arestaseră 700 de persoane acuzate de „mercenarism în favoarea Israelului”, a raportat agenția de știri Fars, afiliată statului. Neda, o iraniană de 45 de ani, a declarat că ea crede că Garda Revoluționară Islamică (IRGC), o aripă de elită a armatei iraniene sancționată de SUA, „probabil va deveni mai puternică, consolidându-și și mai mult puterea”, mai ales dacă o conducere dezorganizată va crea un vid de putere. Khamenei se ascunde, potrivit unor informații, într-un buncăr, cu acces limitat la mijloace de comunicare, și nu a mai fost văzut în public de când Israelul și Iranul au ajuns la un acord de încetare a focului, care a intrat în vigoare marți. „Ei (guvernul) au dat dovadă de forță (împotriva Israelului) și asta va da roade, cel puțin pentru o perioadă”, a declarat Neda pentru CNN. „Nu se știe dacă câștigurile pe care le-am obținut (în procesul de reformă) în ultimii ani vor rămâne. Pentru ce a fost totul? Am știut întotdeauna că schimbarea trebuie să vină din interior și asta se întâmpla. Acum, unde ne aflăm?” Toți iranienii care au vorbit cu CNN au făcut-o sub condiția anonimatului, din teamă pentru siguranța lor. Arash Azizi, expert în Iran cu sediul în New York și autor al cărții „What Iranians Want” (Ce vor iranienii, n.r.), a declarat că iranienii sunt probabil îngrijorați de „un regim rănit care îi va urmări și va restrânge și mai mult spațiul politic și civic”. Represiunea s-ar putea înrăutăți, a declarat el pentru CNN, adăugând că opoziția iraniană din străinătate s-a dovedit a fi „ineficientă și irelevantă din punct de vedere politic”, în timp ce societatea civilă din țară este „în defensivă”. Experții spun că atacurile asupra Iranului nu au făcut decât să încurajeze conservatorii care consideră de mult timp că Occidentul și Israelul nu sunt de încredere și că negocierile sunt doar o tactică pentru a slăbi țara. Soarta reformiștilor și a pragmaticiilor este acum în balanță, și numai timpul va spune dacă vor supraviețui schimbărilor care vor avea loc probabil în rândurile conducerii, au spus ei. „Atacurile au întărit poziția radicalilor care susțin că diplomația cu Occidentul este inutilă și că Iranul trebuie să rămână independent din punct de vedere militar”, a declarat pentru CNN Sina Toossi, cercetător principal la Centrul pentru Politică Internațională din Washington, DC. „Vocile reformiste, favorabile angajamentului cu forțele occidentale, au fost marginalizate în acest climat”. „Pe termen scurt, este probabil ca linia dură să prevaleze”, a spus el. „Dar acest lucru se poate schimba în funcție de rezultatul general al conflictului și de succesul eforturilor diplomatice cu SUA.” Duminică, SUA s-au alăturat campaniei Israelului împotriva Iranului, lovind trei instalații nucleare și riscând un război în toată regula cu Republica Islamică. Însă președintele american Donald Trump a anunțat ulterior încetarea focului între Israel și Iran, menținând regimul pe care mai târziu a declarat că nu dorește să îl schimbe, deoarece „ar duce la haos”. „Lecția mai largă este că Republica Islamică nu este invincibilă, dar nici nu poate fi răsturnată cu ușurință”, a spus Toossi. Atacul Israelului asupra Iranului nu a dus la revolte populare, ci mai degrabă la o demonstrație de unitate în rândul iranienilor, care au considerat că țara lor a fost atacată într-un război neprovocat, chiar dacă rămân precauți în fața represiunii care ar putea urma. „Indiferent dacă oamenii sunt susținători ai guvernului nostru sau nu, simțim o furie față de Trump și Israel”, a declarat pentru CNN Reza, un bărbat de 35 de ani din Iran. Cel mai longeviv lider din Orientul Mijlociu, Khamenei a condus cu mână de fier timp de peste 35 de ani, reprimând protestele cel puțin din 2005. În calitate de cea mai înaltă autoritate din Iran, o mare parte din politica internă și externă a țării este influențată, dacă nu chiar modelată, de el. Unii experți spun că, în ciuda demonstrației de unitate națională după conflictul cu Israelul, este probabil să existe frustrare față de Khamenei. „A fost prea prudent când trebuia să fie curajos și prea curajos când trebuia să fie prudent”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group, adăugând că clericul este probabil considerat responsabil pentru distrugerea puterii de descurajare a Iranului și „vulnerabilizarea țării”. „O mare parte din vină îi revine lui și deciziilor sale – inflexibilitatea sa la masa negocierilor, sfidarea sa în fața unor puteri militare convenționale mult mai puternice”, a declarat Vaez pentru CNN. Când lucrurile se vor liniști, s-ar putea să apară întrebări despre liderul bolnav și deciziile sale de-a lungul anilor, a spus el. Pot apărea, de asemenea, întrebări cu privire la rolul și importanța unui lider suprem pe termen lung, potrivit lui Vaez. „Gărzile Revoluționare și forțele militare din Iran doresc cu ardoare să-și dubleze eforturile și să adopte o poziție mult mai fermă, militarizând și mai mult sfera internă și chiar urmărind în cele din urmă obținerea de arme nucleare ca mijloc de descurajare suprem”, a spus Vaez. Paranoia legată de infiltrarea Israelului în guvern va duce probabil la o „epurare” la nivelul superior al sistemului, ceea ce ar putea duce la prevalarea liniei dure, a adăugat el. Soarta reformistului Pezeshkian și a taberei sale moderate rămâne neclară. În timp ce liderul suprem a rămas ascuns, Pezeshkian a fost cel care a vorbit iranienilor, făcând declarații publice și participând chiar la o manifestație împotriva războiului la Teheran. Totuși, reformiștii nu scapă de furia publică. O femeie de 42 de ani din Iran a pus la îndoială viabilitatea actualului regim. „Ne-au băgat într-un impas”, a declarat ea pentru CNN. „Asta s-a întâmplat sub ochii reformiștilor.” Experții spun că distrugerea aurei de invincibilitate a regimului va schimba Iranul, dar modul în care se va produce această schimbare este incert și depinde de reacția liderilor iranieni și a puterilor străine la conflictul de 12 zile. Pentru poporul iranian, sentimentul că era cel puțin în siguranță în interiorul granițelor țării sale a fost zdrobit. „Republica Islamică avea un contract social cu societatea, și anume că îi priva de toate libertățile... în schimbul asigurării securității”, a spus Vaez. „Acum, această imagine a fost spulberată în ochii poporului iranian.”