Sfantul Iosif cel Nou de la Partos, patronul pompierilor din România
Sfantul Iosif cel Nou de la Partos s-a născut în anul 1568 în orașul Raguza din Dalmatia. După decesul tatălui său, a decis să se mute împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. La vârsta de 15 ani, a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida, unde a trăit timp de cinci ani. Apoi, a ajuns pe Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde s-a călugărit, primind numele de Iosif.
La cererea patriarhului de Constantinopol, el a fost numit egumen la marea lavră a Sfantului Stefan din Adrianopol. După șase ani, a fost numit egumen la lavra românească Cutlumus și ulterior a fost numit mitropolit al Timișoarei, instalarea având loc pe 20 iulie 1650. În 1653, a decis să se retragă la Mănăstirea Partos, situată aproape de Timișoara, unde a trăit încă trei ani până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Conform tradiției, în momentul morții sale, clopotele mănăstirii au început să bată singure. Sfantul Iosif a fost îngropat în naosul biserici mănăstirești, iar în 1956, moaștele sale au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Timișoara.
Sfantul Iosif cel Nou de la Partos a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950. În 1997, ca urmare a unei solicitări din partea Ministerului de Interne, Sfantul Sinod a declarat Sfantul Ierarh Iosif cel Nou ca patron al pompierilor din România. O minune asociată cu el este salvarea unei părți a Timișoarei de un incendiu, care este menționată și în Acatistul dedicat lui. Aceasta arată curajul său, împiedicând focul să se extindă, ajutat fiind de o ploaie trimisă din cer.
Astăzi se mai pomenește și de alți sfinți, printre care: Sfantul Marelui Mucenic Nichita Romanul, Sfantul Cuvios Filotei, Sfantul Porfirie, aflarea moaștelor Sfantului Acachie, episcopul Melitinei, și alte persoane sfinte.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
