Sfântul Antonie și Sfântul Amfilohie, viața și martiriul a doi sfinți remarcabili
Cuviosul Antonie, cunoscut pentru viața sa ascetică, a trăit în perioada voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brâncoveanu. De origine dintr-o familie de creștini olteni, el a ales viața monahală la Schitul Iezeru, renunțând să călătorească la Muntele Athos. În jurul anului 1690, s-a retras într-o peșteră din muntele Iezeru, unde a săpat un mic paraclis în stâncă pentru rugăciune.
Antoniei i-a hirotonit bisericuța amenajată în peșteră Episcopul Ilarion al Râmnicului, iar el s-a rugat acolo până la sfârșitul vieții, coborând la schit doar în duminici și sărbători. A stat în sihăstrie 28 de ani și a trăit 92 de ani, mutându-se la Domnul pe 23 noiembrie 1719. În 1992, Sfântul Sinod l-a canonizat, iar o parte din moaștele sale se păstrează și la Schitul Dănești din București.
Sfântul Amfilohie, prieten și contemporan al Sfântului Vasile cel Mare, s-a nevoit 40 de ani ca sihastru într-o peșteră, apoi a fost ales episcop al Iconium. A fost unul dintre Sfinții Părinți la Sinodul al Doilea Ecumenic (381), luptând împotriva ereziilor ariene și eunomienilor și a avut un rol important în convingerea împăratului Teodosie să alunge arienii. El s-a mutat la Domnul în anul 395.
Conform olt-alert.ro, în această zi, Biserica Ortodoxă prăznuiește și alți sfinți remarcabili, printre care Sfântul Grigorie, episcopul acragantenilor, Cuviosul Sisinie Mărturisitorul, Sfântul Ihirion episcopul și Sfântul Elen, episcopul Tarsului. Astfel, memoria acestor figuri sfinte continuă să inspire credincioșii prin exemplul lor de viață și credință.