Sfântul Ioan de la Prislop, un erou al nevoinței din secolul al XVI-lea
Sfântul Ioan de la Prislop, originar din satul Silvașul de Sus, a trăit la începutul secolului al XVI-lea, dedicându-și viața rugăciunii și nevoinței într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această peșteră, cunoscută sub numele de "chilia" sau "casa sfântului", a fost săpată de către el în malul stâncos al pârâului Silvuț și a fost locul unde Cuviosul Ioan a luptat mulți ani împotriva ispitelor diavolului.
Sfântul Ioan a avut un sfârșit tragic, fiind ucis în timp ce lucra la o fereastră a chiliei sale. Un vânător, crezând că el este un animal sălbatic, l-a împușcat. Moaștele sale, care au rămas mult timp în peștera de la Prislop, continuau să atragă credincioși din împrejurimi, dornici să se închine. În prezent, localizarea exactă a moaștelor sale este necunoscută. Părintele Ioanichie Bălan, autor al "Patericului românesc", sugerează că acestea ar fi fost mutată la mănăstiri celebre precum Tismana, Bistrița Olteană, Curtea de Argeș sau Cozia.
Canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, Sfântul Ioan de la Prislop este omagiat printr-un tropar care subliniază renunțarea sa la cele trecătoare pentru cele eterne. De asemenea, este lăudat pentru viața sa de nevoință petrecută în mănăstiri și peșteri, împreună cu îngerii, slăvind astfel pe Dumnezeu.
În altă parte, pe 13 septembrie 335, a fost sfințită biserica ridicată de Constantin cel Mare deasupra Mormântului Domnului, la care au participat mai mulți episcopi. Această dată marchează o biruință importantă a creștinismului asupra păgânismului, având legătură și cu aniversarea de 30 de ani a domniei împăratului Constantin. Totodată, această zi este dedicată pomenirii Sfintelor Mucenici, a Cuviosului Petru din Agreia, și a altor sfinți de seamă, consolidând astfel tradiția creștină și respectul față de credință.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
